Să n-arunci mărgăritare
Cât în lume vei mai sta
Cui le calcă în picioare,
Ființelor disprețuitoare!
Sfatul tău și sarea ta
Dă-le numai cui le vrea!

Nu fi grabnic niciodată
Să spui despre-o nouă cale
Că e calea cea mai bună,
Ci lasă soarele s-apună.
Graba duce la greșale,
Tu să le eviți pe cale.

Tu privește și așteaptă
Să vezi roada după care
Vei putea ști de e dreaptă,
Numai după ce e coaptă
Vei ști prețul ce îl are;
Și de nu-s și roade-amare.

Când te-ai născut,
Ai plâns tu singur.
Și ceilalți s-au înveselit
Că un om pe lume a venit.
Și asta a fost de bun augur
Pentru părinții tăi desigur.

Cât vei trăi, trăiește astfel:
Să poți să fii tuturor iubit.
Când vei muri, ei toți să plângă
Că nu te au pe tine lângă,
Iar tu să poți fi fericit
Că drumul vieții l-ai sfârșit.

Zilele sunt file-n cartea
Vieții tale pe pământ.
Caută să nu scrii pe ele
Nimic din cele ce sunt rele,
Decât ce e frumos și sfânt
Și vei primi un alb veșmânt.
Amin.
(Marți, 9 iunie 2020)